Adsorbția reprezintă, în fizică, fenomenul de reținere a moleculelor unei substanțe fluide (numite adsorbat) pe suprafața unui corp lichid sau solid (adsorbant). Datorită grosimii sale mici, această suprafață (numită strat superficial) poate fi considerată omogenă și având proprietăți specifice, diferite de cele ale fazelor separate.

Adsorbția este în general exotermă, fiind influențată de natura, concentrația și mărimea suprafeței de contact a celor două faze; de asemenea, crește cu mărirea presiunii și cu scăderea temperaturii.

Adsorbția poate fi:

• de natură fizică, numită și adsorbție fizică, la care fenomenul adsorbției se datorează acțiunii fortelor Van der Waals de atracție dintre moleculele adsorbantului și adsorbitului. Acest fenomen este similar procesului de condensare a lichidelor.
• de natură chimică, adesea numită și chemosorbție, fenomen în care gazul este menținut la suprafață de forțele chimice specifice substanțelor implicate. Formarea unor legături între moleculele adsorbantului și adsorbitului se realizează prin absorbția energiei de activare.

Poate fi cauzată și de atracția electrostatică. Moleculele sunt ținute liber pe suprafața adsorbantului și pot fi ușor îndepărtate.

Diferența dintre adsorbție și absorbție

Adsorbția se distinge de absorbție, în sensul că se concentrează nu pe volum ci pe suprafață.

Procesul de adsorbție intervine atunci când lichidele și gazele se așează pe suprafața altui material (lichid sau solid) iar mai degrabă decât să se difuzeze în acel material, atunci acesta formează o soluție.

Absorbția este procesul în care un fluid este dizolvat de un lichid sau un solid (absorbant), aceasta este un fenomen în vrac, nu este afectată de temperatură, se produce la o rată de reacție uniformă, iar concentrația este aceeași pe tot materialul.

Mai exact, procesul de absorbție are loc atunci când atomii dintr-un material trec, sau intră într-un material voluminos, iar în timpul procesului, moleculele sunt complet dizolvate sau difuzate în absorbant pentru a forma o soluție. Odată dizolvate nu vor mai putea fi separate ușor de absorbant.

Diferența intre absorbție și adsorbție se face mai clar astfel (urmăriți exemplul 1, din schema alăturată):

1. Absorbția se întâmplă când atomii, ionii sau moleculele trec sau intră într-un material voluminos, cum ar fi bureții.
2. Adsorbția se întâmplă când atomii, ionii sau moleculele se deplasează sau aderă pe suprafața unui material adsorbant, dupa care aceștia pot fi înlăturați.

                                                                                   Exemplu 1 - absorbție versus adsorbție

Aplicabilitate în domeniul farmaceutic

În aplicațiile din industria farmaceutică, substanțele adsorbante sunt folosite pentru a atrage alte substanțe dăunătoare numai pe suprafața lor, pentru a le elimina din organism.

Un astfel de adsorbant este Enterosgel, dezvoltat pentru a lega și elimina din organism toxinele, agenții patogeni și alergeni din tractul gastrointestinal. 

De aceea Enterosgel este un ajutor de nădejde în tratarea mai multor probleme digestive cum ar fi: diareea acută, diareea cronică, colonul iritabil, indigestie, ulcer gastric și duodenal, intoxicații cât și protejarea mucoasei gastrice și refacerea florei intestinale.